Popa Nan, mahalaua de la bariera de răsărit (Podul Vergului) a Bucureștiului, s-a închegat în jurul bisericii Popa Nan (nr. 47A), ctitorită în 1719 în mijlocul unei zone cu livezi de duzi, cireşi, vişini şi caişi, unde existau vreo 90 de case locuite de negustori de legume și crescători de viermi de mătase. Amintirea lor este păstrată de numele străzilor din jur – Cireșului, Vișinilor, Duzilor, Frunzei, Mătăsari, Borangic și de peticele care au supraviețuit din livezile de altădată în curțile caselor, cu copaci ale căror crengi se apleacă până la pământ vara, doldora de caise și corcodușe.